“Viata aceasta este singurul mijloc de a experimenta atat dreptatea cat si dragostea lui Dumnezeu… dupa moarte nu vom avea parte decat de dreptatea sau dragostea lui Dumnezeu: iad sau rai.”

@Lucian Pele

Versetul Saptamanii 2 – 8 ianuarie 2012

Coloseni 2:6 “Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El”

Cuvinte pentru Suflet iti ureaza “La multi ani” si un An Nou binecuvantat!

p.s. ne revedem in 2012

Versetul Saptamanii 26 decembrie – 1 ianuarie 2012

Filipeni 4:20 “A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin.”

Refrenul unei colinzi, afirma cel mai mare adevar de Craciun :

“Și chiar în iesle El e Dumnezeu “

Craciunul, sarbatoarea sufletului!

M-am tot gandit zilele acestea, ce as putea scrie in saptamana aceasta dinainte de Craciun, ce as putea sa adaug la tot ce s-a spus pana acum… dar am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa spun nimic, ptr. ca Craciunul e o sarbatoare a sufletului, iar cu sufletul trebuie sa simti.

Craciunul nu e o sarbatoare a pantecelui, a banilor, a petrecerilor, nici chiar a lui Mos Craciun; Craciunul este o sarbatoare a bucuriei, o sarbatoare in cinstea lui Cristos.

De Craciun trebuie sa Il simti pe Cristos…

de Craciun trebuie sa Il sarbatoresti pe Cristos…

de Craciun sufletul tau trebuie sa fie in sarbatoare…

sarbatoare in cinstea lui Cristos.

Versetul Saptamanii 19 – 25 decembrie 2011

Efeseni 2:17 “El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.”

“Daca vrei sa crezi in existenta lui Dumnezeu, vei cauta dovezi in favoarea existentei Lui… dar daca nu vrei sa crezi in El, vei cauta dovezi in favoarea inexistentei Lui”

@Pele Lucian

 

 

Versetul Saptamanii 5 – 11 decembrie 2011

Galateni 6:16 “Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!”

poveste

(1)

Sunt ca nisipul ce se scurge din palme

Ca o poveste scrisă de mult şi ştearsă de timpul nepăsător.

Ca un pom ce nu mai dă roade dulci

sunt amară,

sunt Mara.

Stătea într-un colţ al încăperii, nici nu îndrăznea să se mişte pentru că în întuneric cu siguranţă s-ar fii lovit de ceva. Încăperea era simplu mobilată, nu avea decât un pat îmbrăcat într-o cuvertură simplă, albă, dar foarte plăcută la atingere, o masă rotundă acoperită de o bucată de material dantelat, un scaun de lemn cu însemnări scobite în el . În ciuda simplităţii camerei ea era aglomerată de o mulţime de saci negrii. Nici Mara nu stia ce e în interiorul lor, nu avea curaj  să arunce nici măcar o privire, o înspăimântau şi îi trezeau sentimente degradabile.

Se aşeză pe pat cuprinsă de oboseală, îngână ceva, buzele crăpate i se mişcau necontenit şi totuşi lipsite de putere, erau cuvinte mai puţin conturate, sau doar suspine? Cert e că se stingeau în cele din urmă în nişte răsuflări pline de emoţie… Cu ochii întredeschişi privea fereastra, era pictată de îngheţ şi fulgi mărunţi de zăpadă, se simţea contopită cu ei, era rece şi era atât de bine să îşi poată îngheţa rănile…

- AUUU!

Se lovii cu putere de podea, privii întrebătoare în jur mai mult mirată de vocea ei gravă şi estompată . Patul dispăruse şi fiecare sac se evapora sub ochii ei. Nu era surprinsă, privirea i se umplu de nepăsare.

Luase oglinda de pe măsuţă şi se privii, avea ochii castanii precum o zi de toamnă târzie, te puteai pierde în ochii aceştia căutând semnificaţie, aveau multe de spus dar tăceau. Părul i se coborea până la umeri, era negru şi drept, avea obrajii plini dar lipsiţi de culoare. Dintr-o dată sub privirea ei părul începu să se arcuiască în bucle până la talie, buzele îi deveniră mai cărnoase prinzând culoare roşie rozalie, la fel şi obrajii, dar ochii erau aceiasi, aceiaşi ochii tăcuţi…  Oglinda se făcu cioburi în mâinile ei, camera era goală, complect goală.

Se auzi un zgomot puternic. Căzură şi pereţii încăperii, ca nişte piese de domino. Lumina o invada, privii cerul si era albastru, împodobit de căţiva nori albi nici urmă de furtună de ninsoare.

Păşii desculţă şi simţii zăpada topindu-se sub paşii ei şi sub urmele ei răsărind firicele crude de iarbă şi tulpini de flori cu boboci nerăbdători să înflorească.

Vântul începu să bată puternic şi smulse un şireag de flori de cireşi, o învăluiau ţesându-i o rochie şi parcă le auzea şoptind:

Delilah… Delilah….

Auzea un nume străin, dar care îi era parcă tipărit în suflet. Învăluită în flori de cireş înainta purtată în paşi de dans pe cântecul acelui nume: Delilah … Deilah cea care mă va iubii…

Fata deloc mirată până acum o surprinse totuşi când văzu o închisoare de gheaţă în mijlocul acelei gradini primăvăretice. Dincolo de barierele de gheaţă era un bărbat cu chipul înţepenit şi poleit de îngheţ, avea o privire apăsătoare, ochii reci albaştrii şi capul lipsit de păr.

Mara se apropie de gratii atrasă ca de un magnet, ceva o trăgea înspre el, ceva o făcea curioasă, dar era mai mult de curiozitate.

- awww. Mara vroia sa vorbească cu el dar cuvintele îi îngheţau în gât.

Atinse-se gratiile şi degetele începeau să i se transforme în bucăţi de gheaţă. Din senin spaţiul se umplu de rezonanţa unei melodii şi totul devenea tot mai neclar…

continuarea pe 2 decembrie, doar pe Zbor retezat

Versetul Saptamanii 28 noiembrie – 4 decembrie 2011

2 Corinteni 12:9 ” Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.”

“Esecul nu este altceva, decat dovada faptului ca omul greseste, dar Dumnezeu niciodata.”

@Pele Lucian

Dumnezeu este Lumina!

M-am tot gandit zilele trecute la expresia “lumina, de la capatul tunelului”, si intr-un final am ajuns la o concluzie simpla: niciodata nu vezi mai bine lumina, decat in intuneric. Cu alte cuvinte, singurul lucru de care avem nevoie in intuneric, este lumina.

Meditand la aceste lucruri, am stat si m-am gandit la felul in care procedeaza Dumnezeu cu noi. Atunci cand Dumnezeu vrea sa ne arate ca El este singura lumina, singura cale si adevarul intr-un lucru sau domeniu din viata noastra, de cele mai multe ori, El ne va lasa sa cadem intr-un intuneric atat de mare, incat sa nu mai stim ce sa facem, incotro sa o apucam. Cu siguranta, ca in astfel de momente nu cauti altceva, decat o lumina, un drum, ca sa poti iesi din acel intuneric; cu alte cuvinte, cautam aceea luminita de la capatul tunelului.

Cand poate Dumnezeu sa ne arate cel mai bine ca El este lumina, daca nu in intuneric? In intuneric nu avem nevoie decat de o singura lumina, ca sa putem iesi afara, iar atunci cand singura lumina pe care o intrezarim este Dumnezeu, nu ne ramane altceva decat sa credem ca El este cu adevarat lumina!

Nu te teme de intuneric, nu te teme de zilele in care nu vei stii ce sa crezi, de zilele in care vei cauta raspunsuri si nu le vei gasi… si daca nu vei gasi nici un alt raspuns decat Dumnezeu, inseamna ca El este singurul raspuns. Dumnezeu este lumina intunericului nostru.

Versetul Saptamanii 21 – 27 noiembrie 2011

1 Corinteni 15:47 “Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.”

“Niciodata nu am inteles pe deplin, de ce vesnicia nu are sfarsit. “

@Pele Lucian

“Inima unui om, este ca un alergator de maraton: o data ce a inceput sa bata, nu se mai opreste pana la finalul vietii. Inima lui Metusalem a fost cel mai bun maratonist: a alergat 969 de ani, iar la finalul alergarii Metusalem a ajuns in vesnicii…”

@Pele Lucian

Versetul Saptamanii 14 – 20 noiembrie 2011

Romani 4:21 “deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.”

Cand Dumnezeu ne schimba…

M-am rugat de multe ori, ca Dumnezeu sa ma schimbe, sa ma ajute sa devin altfel, altcineva, in multe domenii ale vietii mele. De cele mai mule ori, nu am sesizat nici o schimbare, mai mult inca, uneori chiar o inrautatire a situatiei. Vazand aceste lucuri, am inceput sa ma intreb: “Oare m-a ascultat Dumnezeu? Oare chiar ma poate schimba Dumnezeu? ptr. ca m-am rugat, si nu vad nici o schimbare… totul e la fel, sau chiar mai rau”

Am inceput sa cred ca Dumnezeu de fapt nu face nimic, ptr. ca daca ar fi facut ceva, s-ar fi vazut progrese, sau in cel mai prost caz, Dumenzeu mi-ar fi dat un indiciu, cum ca lucreaza la problema mea. Am ajuns chiar, sa ma cert cu Dumnezeu ptr. ca nu face nimic cu viata mea, pana cand am ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu transforma oameni, El schimba oameni… Atunci cand ii ceri lui Dumnezeu sa te schimbe, El incepe un proces prin care suntem schimbati, dar de cele mai multe ori nu vedem nici o schimbare, decat dupa un anumit timp, deoarece, Dumnezeu lucreaza la fel ca un olar: nu stii cum va arata vasul, decat la final atunci cand este gata, iar daca vasul nu este bun, nu este retusat, ci tot procesul se reia de la zero.

La fel procedeaza si Dumnezeu cu noi: nu se grabeste in nimic, deoarece vrea ca totul sa fie perfect, ptr. ca schimbarile pe care El le face in noi, nu sunt schimbari ptr. o zi sau doua, sunt schimbari ptr. vesnicie. Unele schimbari, sunt atat de subtile incat cu greu ne vom da seama ca ele au avut loc. Uneori, Dumnezeu ne trece prin schimbari rapide, ptr. ca mai tarziu sa putem fi de folos ptr. altii, iar alteori schimbarile se produc intr-o viata.

Dumnezeu e ca un artist plin de creativitate, care incepe cu o idee, dar pe parcurs o tot imbunatateste si astfel, ceea ce trebuia sa fie gata in cateva zile, ajunge sa fie terminata in cativa ani.  Poate ca nu dureaza mult sa faci un vas din care vei bea apa mai tarziu, dar cu siguranta ca dureaza mult mai mult sa schimbi un om, care mai tarziu va fi de folos intregii lumi.

Citeam zilele trecute un articol conform caruia, un prezentator de la postul britanic de radio BBC, a renuntat sa foloseasca abrevierea i.Hr. si d.H., ca sa nu supere ascultatorii ateisti.

Traim intr-o lume in care credinta ta, supara pe altii; nu poti sa iti manifesti credinta ptr. ca superi pe altii care nu cred la fel ca tine, si care de cele mai multe ori vor forma minoritatea. Se presupune ca traim intr-o lume libera a exprimarii religioase, dar totusi daca credinta mea ofenseaza pe cineva sunt nevoit sa o ascund.

M-am saturat sa traiesc intr-o lume in care existenta lui Dumnezeu e negata prin orice lucru, m-am saturat ca majoritatea celor care cred in Dumnezeu sa taca, ptr. ca sunt altii care nu cred. Sa incetezi a vorbi despre Dumnezeu, doar ptr. ca altii nu cred in El, este ca si cum ai inceta sa spui ca avioanele zboara, doar ptr. ca cineva nu a vazut niciodata un avion zburand.

Cineva spunea ca daca Dumnezeu il va intreba de ce a nu a crezut in El, va spune ca nu au fost suficiente dovezi. Personal cred ca exista suficiente dovezi in favoare existentei lui Dumnezeu, dar problema nu sunt dovezile… problema suntem noi. Chiar daca vei starni o lume impotriva ta, nu inceta sa vorbesti despre Dumnezeu, doar ptr. ca sunt altii care nu cred in El.

Versetul Saptamanii 7 – 13 noiembrie 2011

Faptele Apostolilor 3:19 ” Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare”

“căci ţărână eşti…”

Citeam zilele acestea Genesa 3:19 “În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” si primul lucru care mi-a trecut prin minte dupa ce am citit acest verset a fost acesta:  in toata Biblia, Dumnezeu nu a criticat omul mai dur ca aici, dupa caderea in pacat a lui Adam si Eva.

Dumnezeu blesteama omul cu un singur scop: sa isi castige cu truda painea, pana va muri; ca este doar tarana si acolo se va intoarce. Totusi, cel mai dur mi se pare remarca “căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce” ; cu alte cuvinte, Dumnezeu ii spune lui Adam “nu esti decat o bucata de pamant si praf, pe care le-am adus la viata prin Duhul Meu, dar intr-o zi te ve intoarce inapoi de unde ai fost luat… in pamant”

Impresia mea este ca Dumnezeu nu lasa omului nici cea mai mica speranta, asupra faptului ca dincolo de acest trup din pamant, ar putea exista un suflet, care dupa moarte, continua sa exista. Totusi, reactia Lui Dumenzeu, este de inteles, deoarece omul, tocmai adusese nenorocirea asupra lui si asupra intregii creatii, iar planul perfect a lui Dumnezeu cu omenirea, dintr-o data, trebuia schimbat.

P.S. stim insa, ca sufletul este cel care conteaza, si nu trupul…

In curand…

In curand va fi lansat nr. 21 al revistei crestine ptr. tineri, “Adierea”. Tema principala este intitulata: Iesi din tipare!

Luni 7 noiembrie – Biserica Penticostala Maranata Oradea

Marti 8 noiembrie – Biserica Penticostala Betel Oradea

Miercuri 9 noiembrie – Biserica Penticostala Filadelfia Oradea

Joi 10 noiembrie – Biserica Penticostala Tabor Oradea

Vineri 11 noiembrie – Biserica Baptista Emanuel Oradea

Pentru mai multe informatii, detalii si abonamente la revista “Adierea”, vizitati http://adierea.wordpress.com/

Versetul Saptamanii 31 octombrie – 6 noiembrie 2011

Ioan 4:48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”

Intrebare…

“Ce te face sa crezi, ca Dumnezeu exista?”

“Omul este un gol, care trebuie umplut cu emotii si trairi.”

@Pele Lucian

Un barbat care nu vede dincolo de trupul unei femei, este ca si un copil care nu vede decat ambalajul, niciodata ciocolata.

Barbatul care nu vede inima si sufletul unei femei, nu va putea niciodata sa indeplineasca nevoile emotionale si sufletesti ale acesteia.

@Pele Lucian

Versetul Saptamanii 1 – 7 august

Luca 6:31 “Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.”

Cuvinte vechi… (II)

Intr-o zi m-am uitat in calendarul Tau, si am observat un lucru deosebit: o zi de nastere trecuta cu litere de aur. M-am uitat mai atent, dar nu am inteles despre ce era vorba. Te-am rugat sa-mi spui a cui zi de nastere era trecuta cu litere de aur, si care avea o insemnatate asa de mare. M-ai privit in ochi, m-ai luat de mana, ai inceput sa zambesti, si cu o voce blanda ai rostit:

 ”Data din calendarul meu este cea mai importanta data din intreg anul ptr. mine. Este data de nastere a fiului meu!” Doamne, am intrebat, cine este acest fiu al Tau si in ce data s-a nascut? “Tu esti acest fiu al meu, in data de 9 iulie 2006, te-ai nascut in Biserica Betel din Oradea”

Am ramas fara cuvinte, am cazut pe ganduri si mi-am amintit ca intr-o dimineata de 9 iulie 2006, am plecat spre biserica imbracat in haine albe. urma sa fac botezul. Atunci am realizat ca prin botez m-am nascut pentru Dumnezeu, nu pentru lumea aceasta sau pentru altcineva. ” Tu Doamne m-ai nascut pentru tine, sa fiu al Tau, pentru vesnicie.” Nu am cuvinte sa-ti pot multumi, Dumnezeule pentru tot ce ai facut pentru mine, ai fost cu mine, vei fi cu mine; mai tinut de mana, iar acum nu vreau sa te mai las de langa mine, esti al meu, vreau sa ramai cu mine.

Azi Tu ma astepti in vesnicie, eu jos in necaz si bucurie astept sa te vad in nemurire. Mi-ai promis un loc cu Tine, in eterna bucurie. Astept cu nerabdare aceea si cand vei reveni si luandu-ma de mana, sa zburam spre vesnicii, catre vesnica iubire, paradisul etern. “Intr-o zi voi veni la Tine. Promit! Nu pleca de acasa Doamne, stai in pragul usii si asteapta-ma caci voi veni la Tine!”

“Daca Doamne intarzii sa vin la tine, hai Tu dupa mine! Promit ca nu plec de acasa, te voi astepta cu bucurie, dar vino repede!” Acum la despartire, nu iti spun adio, caci ne vom revedea curand, mult prea curand pentru a ne spune adio. Iti spun “Te iubesc!” caci stiu ca si Tu Doamne ma iubesti.

27 septembrie 2006, 23:48

Versetul Saptamanii 25 – 31 iulie

Marcu 10:36 El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”

Cuvinte vechi… (I)

Doamne, Tu m-ai creat, mi-ai dat viata. ai fost cu mine si la bine si la greu, cand te-am cautat Te-ai lasat gasit. Mi-ai ascultat rugaciunile, ai plans cu mine, ai ras cu mine, ai fost cu mine, stii totul despre mine. Poza mea este mereu la tine, oriunde m-as afla, Tu iti aduci aminte de mine. Mi-ai dat nr. Tau de telefon sa te pot suna, sa pot vb. cu Tine, niciodata nu ai fost ocupat.

Mi-ai trimis mesaje cand am fost prea ocupat sa vb. cu Tine, mi-ai dat apeluri ca sa nu uit de Tine, Te-ai bucurat cand am facut voia Ta, cand citeam Cuvantul Tau, erai langa mine explicandumi-l; cand cantam, erai langa mine ascultandu-ma, iar cand ma rugam notai pe un carnetel toate dorintele mele; mi-ai promis ca o sa mi le indeplinesti si Te-ai tinut de promisiune.

Cand vorbeam cu Tine, Tu stateai si ma ascultai; ma strangeai in brate si ma sarutai… erai totul ptr. mine Cand plangeam veneai la mine si cu o voce blanda ma intrebai “Copilul meu, de ce plangi?” imi stergeai lacrimile si imi alinai durerea, si imi spuneai ca dupa ploaie si furtuna va veni o zi mai buna”; si aveai dreptate. Ma luai de mana si ma duceai pe culmile fericirii, zambeai alaturi de mine, erai la fel de fericit ca mine.

In fiecare dimineata ma trezeai cu un rasarit frumos de soare, imi sopteai o vorba dulce “Te iubesc” si aventura mea cu Tine incepea. In timpul zilei erai cu mine, chiar daca uitam ca esti langa mine, nu te suparai pe mine, ci imi spuneai “Te iubesc”. Seara imi aratai un apus de soare frumos, stelele le priveam impreuna, pana ce adormeam; atunci ma luai in brate, ma strangeai, si imi spuneai “Te iubesc”. Noaptea vegheai asupra mea, erai totul ptr. mine.